Atunci când pornesc la drum îmi doresc să aflu cât mai multe, să descopăr pagini care au fost date uitării, adevăruri care au fost spuse pe jumătate sau au fost lăsate într-un condamnabil con de umbră. De dată data aceasta firul poveștii de călătorie duce spre o localitate veche dintre Nistru și Prut, o localitate în care au poposit 14 domnitori. Pentru a vă spune mai multe despre Lăpușna de prin părțile Hânceștilor am acceptat provocarea Asociaţiei de Dezvoltare a Turismului în Moldova și am pornit spre târgul de odinioară, reședință de județ cândva.
Lăpușna e localitate ce are o profundă încărcătură istorică, dar se știu prea puține lucruri. „Este în afară de orice îndoială că târgul Lăpușnei – modestul sat de astăzi – este unul din cele mai vechi târguri ale Moldovei”, afirmă Aurel V. Sava în ”Documentele privitoare la târgul și ținutul Lăpușnei”.
Deși e atestată documentar la 1454, pe timpul domniei lui Petru Aron, unele surse scot în evidență că localitatea e și mai ”bătrână”. Într-un act domnesc semnat de Alexandru cel Bun în 1430-1431 apare cu numele de Lepoveșna, în același timp este trecut hidronimul Lăpușna. Mai târziu, însă, doi istorici – Sergiu Tabuncic și Gheorghe Nicolaev, după cercetări amănunțite, au întocmit o hartă, conform căreia Lepoveșna și Lăpușna ar fi două așezări diferite.
Potrivit istoricilor, Lăpușna a cunoscut o dezvoltare impresionantă pe timpul domniilor lui Petru Rareș 1527 – 1538; 1541 – 1546, iar sub Alexandru Lăpușneanu 1552-1561, 1564-1568 importanța Lăpunei ca centru comercial și meșteșugăresc continuă să crească.
Și pentru că veni vorba despre Alexandru Lăpușneanu, cred că ar bine de spus că mama acestuia era din Lăpușna. Ba mai mult, există surse care nu exclud că și domnitorul s-a născut aici și și-a petrecut copilăria. Inițial acesta a fost cunoscut drept Petru stolnicul, ajunge, însă, voievod cu prenumele Alexandru. Peste un secol de la cele două domnii ale sale, i se spune Lăpușneanu și asta, spun specialiștii, pentru a-l deosebi de alți domnitori cu același prenume.
Mai multe urme ale istoriei atrag la Lăpuşna – situl arheologic „Târgul medieval”, Beciul de piatră, „Cimitirul medieval”. În total, 17 situri arheologice au fost descoperite la Lăpuşna – necropole, aşezări umane din epoca bronzului, fierului, epoca antică. Din 1993 toate acestea au fost declarate monumente de importanţă naţională.
O adevărată atracţie turistică la Lăpuşna devine beciul medieval, care este în reabilitate acum, deopotrivă cu edificiul Curţii Domneşti.
Decenii la rând deasupra beciului vechi creştea iarbă deasă, şi doar intrarea putea fi văzută. Beciul era plin cu pământ şi rar cine bănuia imensitatea lui.
Astăzi, beciul construit la începutul secolului 18 a fost reabilitat. Pivniţa reprezintă o construcţie imensă cu pereţii din piatră, cu tavan boltit din cărămidă şi piatră, înalt de aproape 7 metri şi lung de vreo 16 metri.
Curtea Domnească de la Lăpuşna, aflată în restaurare acum, se zice că a existat cu adevărat pe timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu. Acum a fost proiectată deasupra beciului medieval, de arhitecţi locali. Curtea Domnească va avea mai multe nivele, mansardă, cu interior inspirat din case domneşti cunoscute în oraşele Moldovei istorice.
Exteriorul Curţii Domneşti de la Lăpuşna a fost inspirat de casa domnească de la Slatina, ctitoria lui Alexandru Lăpuşneanu, care s-a păstrat integral.
Alexandru Lăpușneanu este în cunoscut în istorie și pentru faptul că a rostit câteva expresii pitorești – De mă voi scula pe mulți am să popesc sau De voi nu mă vreți eu vă vreau și de voi nu mă iubiți eu vă iubesc.
Din Curtea Medievală se vede frumoasa biserică a Lăpuşnei. Nu este exclus cu mai înainte aici ar fi existat un sfânt locaș de lemn. Pentru că biserica de piatră, ridicată în anii de domnie a marelui Ștefan, a ajuns la un grad sporit de degradare, la 1814 începe zidirea altei biserici, la fel din piatră. Finisată la 1819, veche de două secole, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, aceasta cheamă de sărbători și duminicile creștinii la rugăciune. Doctorul habilitat Gheorghe Postică referindu-se la cercetările arheologice notează că biserica actuală a fost construită pe un stabiliment nou, fără avea vreo legătură cu un alt locaș medieval anterior. Mai mult, sursele notează că la 1812, la Lăpușna era o biserică de lemn.
Documentele arată că pe aici trecea Marele Drum comercial Moldovenesc. Sute de căruțe încărcate cu mărfuri treceau în epoca medievală din Asia spre Europa Centrală și de Nord. Mai multe localități din R. Moldova, au fost odinioară parte a Marelui drum comercial medieval. Pe aici treceau comercianții care duceau mărfuri în toată Europa, pe aici se opreau la vămi, schimb de cai, hanuri, beciuri, aici făceau popasuri. Mai bine de 10 târguri dintre Prut și Nistru erau amplasate pe Drumul medieval Moldovenesc.
La Lăpuşna, Hânceşti se încrucişau mari drumuri medievale, precum Drumul polonez şi Drumul tătăresc. Pe mare drum comercial, mirodeniile şi țesăturile Orientului, blănurile şi pieile erau schimbate pe produse locale: ceară, peşte, lână, poloboace şi multe altele.
Mai târziu, când pe teritoriu dintre Prut și Nistru erau numai patru localităţi cu statut de reşedinţă de ţinut, Lăpuşna era printre ele, alături de Soroca, Tighina şi Orhei. Despre importanța și măreția Lăpușnei aflăm și din Poema polonă a cronicarului Miron Costin (1633-1691), care notează că în Ţinutul Lăpuşna era oraşul Lăpuşna şi orăşelul Chişinău.
Sunt multe încă de spus, dar și aflat despre Lăpușna. Sunt convins că voi reveni să o admir în alte timpuri și anotimpuri. E o certitudine că Lăpușna va deveni una din cele mai căutate destinații dintre Prut și Nistru, iar Curtea Domnească de aici va fi cartea de vizită a zonei. Tot ce se va aici de acum-ncolo va readuce Lăpușnei faima reședinței de ținut de odinioară.
Mai multe despre perlele de la Lăpușna AICI.
Eu, călătorul 
Lasă un comentariu